Numai bun de scris pe blog
Inca o pauza d-asta si nici macar eu nu o sa ma mai citesc. In fine. Ideea e cam asa. urmeaza vreo zece minute in care o sa scriu tot ce-mi vine in minte. Nu-s psiholog, n-am nicio treaba cu asta in afara celor 2-3 carti despre asta pe care le-am citit, dar am vazut intr-un film ca cica-i bine sa faci asta cateodata. Ok, here we go, e 14:21, ma opresc la 14:31.
Stiu ca n-am mai scris de mult, am fost doua saptamani la Sinaia. Frumos, merg acolo de doi ani, cate doua saptamani in fiecare vara. Deci, acum a fost a treia oara. Problema mea este ca suntem 12 persoane intr-o vila cocheta asezata la cativa metri de prahova, la marginea statiunii, indeajuns de departe de DN1 astfel incat sa se auda doar sunetul apei. Nu suna chiar ca o problema, dar este. Cel putin acum. Dupa doua saptamani in racoare, doua saptamani petrecute afara, doua saptamani in aer curat, totdeauna inconjurat de oameni, doua saptamani de libertate, de plimbari, de natura, vin aici, in mijlocul unui oras oribil, intr-o caldura sadica si efectiv nu pot respira, intr-un apartament in care sunt cu ai mei, pe care nici nu-i observ de cele mai multe ori. Imi lipsesc oamenii, imi lipseste vivacitatea, natura, pofta de viata. Dupa doua saptamani in care zilele erau mult, mult, mult prea scurte (la un moment dat am observat cu surprindere ca jucam tarnib de 10 ore cand credeam ca abia ne asezaseram), iar acum timpul trece extrem de greu.
A fost frumos, muntele e un loc de pus pe rana, fie ca e Padina, Cota 2000 sau cascadele de la iesirea din Sinaia. L-am vazut pe Gaita, m-a tratat cu un sictir de neimaginat, desi sunt convins ca sunt singurul care l-ar fi recunoscut intr-un milion de ani. In fine. Sinaia e o statiune care imi place mult, pana la oameni. Nicaieri n-am vazut oameni veniti in concediu cu atata scarba pe fata, mai ales ca, in comparatie cu Busteni, Predeal, Azuga si chiar Poiana Brasov, Sinaia arata bestial. Ma rog, nu pot sa-i inteleg.
Ideea e ca a fost fabulos. As mai avea multe de povestit, dar mi s-au dus cele zece minute. Acum stau cu nodul meu in gat si sunt primele zece minute de cand am venit care au trecut repede.
Comments
Leave a Reply
